Colega noastră, Dana Bădică, project manager MarketUP, ne-a deschis ușa casei și ne-a dezvăluit cum își petrece timpul în această perioadă dificilă.
Acest context al izolării m-a găsit într-un spațiu fericit, puțin departe de București și cu mult verde în jurul meu.
Diminețile încep devreme pe terasă, îmi beau cafeaua într-o cană cuprinzătoare (primită cadou de la un om drag), apoi verific rețelele de socializare și vremea zilei (sper mereu să fie din ce în ce mai cald).
Îmi place să stau în tăcere (cel puțin 30 minute), și să mă bucur de liniștea dimineții și de gândurile bune care vin din rostirea unei rugăciuni, pe care o putem numi: meditație, obicei, mantră, etc.
Îmi place liniștea, care nu este neapărat lipsită de sunete, aș putea să o compar cu o pereche de căști, de bună calitate, care mă ajută să mă ascult clar, fără zgomote de fundal.
Dacă ar fi să ne referim la claritatea unei melodii, îmi place liniștea aceea prin care pot auzi și cea mai mică bătaie de percuție, pentru că în liniște mă pot auzi cel mai bine pe mine, dar și sunetele din jur.
Există anumite lucruri care îmi dau doza de energia zilnică, energia fiecărui minut aș spune. Pentru mine energia este ceva ce vine și pleacă, este ca apa pe care o pui la rădacina unei flori. Dacă nu mai uzi pamântul, floarea se usucă, de aceea pentru mine este important să mă reîncarc constant, deoarece activitățile, în mod firesc, consumă energie. În această perioadă, încerc să îmi actualizez cunoștintele în domeniile de interes și astfel particip la diferite cursuri care au început să se organizeze online.
Însă aceste cursuri nu reprezintă o acțiune zilnică, și atunci, în lipsa lor, îmi scriu gandurile într-un jurnal personal, pe care îl țin de peste 4 ani.
Citesc și ascult muzică sau urmăresc o piesă de teatru accesibilă, după cum probabil știți, online. Aceste preocupări fac parte din mine și mă pot bucura de ele indiferent de context. Îmi amintesc cu drag cum, în trenul dinspre Torino spre Napoli, cu căștile în urechi, am terminat unul dintre volumele scriitoarei Elena Ferrante. Au fost 6 ore care ar fi putut fi foarte bine și 12 ore.
O altă zonă importantă este aceea de a ține legatura cu prietenii. Acord o foarte mare importanță prieteniei, probabil că de aceea numărul lor nici nu este foarte mare, însă o parte din zi o acord lor, prietenilor mei, printre care se numară binențeles și colegi, și o fac prin toate caile posibile: zoom, skype, whatsapp, apel telefonic, în grupuri sau individual.
Pot spune că există o constantă și în aceaste conexiuni, care, după părerea mea, pot fi păstrate, deși lipsește prezența fizică favorizată de întâlnirea la o terasă. Cred că am învățat să mă adaptez la aceste comunicări de la distanță și datorită prietenilor care au ales să locuiască într-o altă țară. Sentimentul care crește, în această perioadă, în relația cu prietenii este dorul, dar trăiesc cu speranța că acesta va fi satisfăcut la un moment dat.
Acum, cu sufletul încărcat de toate bucuriile de mai sus, încep să mă orientez și către grija corporală. Mereu am ales să fac un sport (tenis sau basket) în loc să urmez disciplina unor exerciții pe saltea, iar ca alternativă, în contextul actual, odată cu venirea serii mă îngrijesc de mica grădina de legume din spatele casei.
N-aș fi crezut că odată plantate semințele, ar mai fi nevoie de ceva în afară de apă, însă cum orice zi aduce o schimbare, așa se întâmplă și cu roșiile, de exemplu. Au nevoie să fie udate cam 1 dată pe săptămână, curățate de fire răzlețe (care, dacă ar rămâne pe tulpina principală, ar împiedica creșterea florilor) apoi trebuie curățat pământul din jurul tulpinei de altă iarbă/verdeață crescută.
Și mă opresc aici cu exemplele, pentru că nu sunt o “grădinareasă” veritabilă, încă, ci la nivelul de învățăcel, dar așa mă bucur de tot acest timp petrecut acasă. Mă împart între hrănirea sufletului și hrănirea corpului, fiind atentă la tot ceea ce fac, astfel încât, după rutina unei zile, să îmi permit să mă simt un pic mai bogată în cunoaștere față de ziua precedentă.
Vouă ce vă face ziua mai frumoasă?